"Fanteziile sunt mai mult decât substitute pentru o realitate neplăcută; sunt şi repetiţii generale, planuri. Toate faptele realizate în lume încep în imaginaţie.""Visarea este un act de pură imaginaţie, dovedind că în toţi oamenii există o putere creatoare, care dacă ar fi disponibilă în starea de veghe, ar face din fiecare om un Dante sau Shakespeare."
H.F. HedgeSunetul tocurilor unei doamne grăbite, uguitul porumbeilor, motorul unei maşini ce porneşte uşor către bulevard, un câine care latră fără motiv, o sonerie de telefon, un copil plăngând. Nu le puteţi vedea în imagine pe toate, dar vi le puteţi imagina. Psihicul uman are acest proces cognitiv care ne ajută atât în viaţa de zi cu zi în rezolvarea problemelor, cât şi pentru a ne poziţiona în "pantofii" altcuiva sau de ce nu, în a evada din stresul lumii cotidiene. Cu ajutorul imaginaţei putem umple strada din imagine cu oameni îmbrăcaţi la costum, grăbiţi să nu întârzie la serviciu. Putem să o şi golim de toate elementele care o încarcă: maşinile parcate, semnul de circulaţie, porumbeii, firele de electricitate. Ne putem imagina toţi acei porumbei zburând printre clădiri? Bineînţeles. Putem plasa o paradă plină de oameni veseli şi îmbrăcaţi foarte colorat în mijlocul străzii? Ia încercaţi...
Superba poza.
RăspundețiȘtergerePoza este facuta undeva pe seara,nu ? E cam pustie,si de obicei aceasta zona e cam aglomerata.
RăspundețiȘtergereyou have nice clean and beautiful country
RăspundețiȘtergereAi descris foarte frumos imaginaţia...Doar că eu o consider "acel ceva" care ne fură realitatea. Ne face somnambuli. Mergem pe stradă şi ne imaginăm. Vorbim cu cineva, credem că-l ascultăm, dar de fapt ne imaginăm ce ne trece prin minte.
RăspundețiȘtergereNu suntem AICI ŞI ACUM din cauza ei, a fanteziei. De fapt, am senzaţia că tu i-ai spus imaginaţie fanteziei. Nu cumva cea din urmă e o boală care ne face să devenim ancoraţi în trecut sau viitor, în loc să TRĂIM PREZENTUL?
Imaginaţia este o modalitate prin care evadăm din când în când din realitatea sufocantă. Fantezia crează o altă lume în care se evadează foarte des, atât de des încât ajunge să fie percepută ca realitate. Un om care alege să nu-şi folosească imaginaţia este un om-robot. Prezentul trebuie întradevăr trăit la maximum, însă putem ignora utilitatea imaginaţiei în această trăire intensă?
RăspundețiȘtergere