Compasiunea este principala, poate chiar unica lege a existenţei pentru întreaga umanitate.Dostoievski, "Idiotul"
Dacă vrei ca cei din jurul tău sa fie fericiţi, arată-le compasiunea ta. Dacă vrei ca tu să fii fericit, arată-ţi ţie compasiune.
Dalai Lama
În ciuda profesiei spre care mă îndrept, rareori urmăresc ştirile. Televizorul stă câteodată neatins zile întregi. Iar atunci când decid totuşi să zapez câteva minute cu intenţia de a găsi ceva interesant de urmărit, sunt şocată de ceea ce văd. Pe un renumit post de ştiri se rula în fundal o filmare făcută probabil cu telefeonul. Cu toate acestea se putea vedea ce se întâmplă. Un poliţist trăgea de sacoşele unei bătrâne care probabil cerşea. Ca şi când nu ar fi fost suficient, poliţistul a tras şi de bătrână, târând-o pe trotuar, îmbrâncind-o fără milă. Nu ştiu ce comentau invitaţii sau prezentatorii, însă pe mine m-a şocat. Nu am aşteptat să văd ce se întâmplă mai departe.
Discuţii întregi despre direcţia greşită spre care a luat-o omenirea, despre atrocităţile oamenilor, despre "românul nostru", despre ţara noastră coruptă, toate acestea le ştim cu toţii. Se dezbat prin ziare, la televizor, în autobuz. Panta asta abruptă pe care am pornit hotărâţi, NOI ca naţiune dar şi NOI ca omenire trebuie să aibă undeva un început. Eu tind să cred că momentul în care a dispărut compasiunea este cel care a pus piedică vieţii.
Nu vreau să îl judec pe poliţistul respectiv. El singur are dreptul să-şi cântărească faptele, să decidă pentru sine, pentru conştiinţa lui dacă acţionează corect în tot ceea ce face în calitate de apărător al siguranţei publice. Eu pot doar să mă întreb nedumerită dacă întradevăr sentimente precum compasiunea, iubirea, respectul trec pe planul doi, trei sau chiar mai jos. Educaţia pe care am primit-o şi experienţele mele şi ale celor din jur m-au învăţat că orice pas, orice acţiune luată trebuie mai întâi cântărită şi că respectul faţă de ceilalţi, bătrâni, tineri, rude, străini trebuie pus întotdeauna în faţă.
compasiunea pentru cei din jur netratata la timp duce la grave probleme de integrare si supravietuire in societate.
RăspundețiȘtergereCand cresti cu desene ce instiga la violenta si incultura iar picul de compasiune si respect sincer ce il mai ai pentru altii iti complica viata, mai apoi orice stire vezi/auzi/citesti provenita din mass media e negativa, ajungi persoana adulta incapabila de compasiune, cu respect de suprafata acolo unde ai de castigat si cu tendinte de a-i umili la randu-ti pe cei mai mici in privinta compasiunii si a respectului, exact cu ti-au facut si tie altii.
Asta-i omu' clasic al sociatatii de azi. Esti o exceptie, felicitari!
Hola...
RăspundețiȘtergereque bueno que te guste...
Eres de Rumania...
como llegaste a mi blog?
Televiziunile au ajuns pentru acel raiting sa difuzeze orice.Oameni de cea mai joasa speta au ajuns la emisiuni care se vor "educative"...Ajung din ce in ce mai mult la vorbele lui Mircea Badea..."Traim in Romania,si asta ne ocupa tot timpul"...
RăspundețiȘtergerePt mine, personal, compasiunea are o conotatie negativa, de cele mai multe ori. Da, de acord cu tine, sunt atatea situatii care ne uimesc, ne socheaza, ne cer sa aratam compasiune celor mai slabi.Dar de fiecare data cand sunt pusa intr-o asemenea imprejurare, stau si ma intreb daca nu cumva gresesc, cine sunt eu sa ma cred mai buna decat cei care eu nevoie de compasiunea mea?
RăspundețiȘtergere